Risipa de cuvinte

Uitasem care este importanta cuvintelor. Mi se parea ca toata lumea din jurul meu poate sa-si dea seama exact ce simt din fapte, nu din vorbe. Daca zambesc, inseamna ca ma bucur sa te vad; daca te caut, inseamna ca mi-e dor; daca te ajut, inseamna ca imi pasa; daca intreb, inseamna ca ma intereseaza; daca ofer, inseamna ca meriti; daca cer, inseamna ca am nevoie; daca spun, inseamna ca vreau sa stii.
Si anul asta am cunsocut o persoana care mi-a adus aminte de importanta cuvintelor. Persoana care folosea vorbele cu usurinta, fara ca ele sa aiba consistenta lucrurilor pe care le simti. Dar nici macar nu a contat, pt ca in timp ce eram constienta ca nu reflecta o realitate, fiecare propozitie ma facea sa stau 30 de secunde fara sa gandesc, fara sa clipesc. 30 de secunde doar ca sa imi revin din "orgasmul psihic" provocat. Si nu puteam sa imi inchipui cum ar fi ca persoana sa dispara si sa nu mai aud cuvintele. Nu conta nimic, trebuia doar sa imi iau doza de vorbe frumoase si goale. Si adormeam cu ele in gand, le rememoram cand ma trezeam, le povesteam pana la urmatoare doza, specificand de fiecare data cui vroia sa asculte, chiar si mie insami, "bine, stiu ca nu crede ce spune, dar ce fruuuumooooossss". Si persoana a disparut, dar din cand in cand mai vorbim si il rog sa mai imi spuna "ceva frumos". Si imi spune :)
Nu exista carte, film, vacanta, cadou...nimic, dar nimic, care sa ma faca sa ma simt mai bine ca atunci cand aud cuvinte frumoase.
Si cat de frumos trebuie sa sune cand le crezi, chiar daca atunci sunt mai greu de spus.
E placut sa dansezi, dar dati muzica mai tare, nu e ca si cand costa mai mult :)