Aparente

Eu: auzi ce mi-a zis un coleg dintre cei noi
Eu: cica: stii ce imi place la tine...esti asa calma si senina intotdeauna
G: inseamna ca te prefaci f bine

Ce se intampla in capul meu, fara stirea mea? Retoric

Ma juta sa gandesc mult, sau ma incurca? Daca ma gandesc cum sa rezolv o chestie job-related, in timpul orelor de program de preferat, e de bine. Daca ma gandesc ce cadou sa-i iau fratelui meu de ziua lui, same. Solutii pt probleme, raspunsuri care ajuta, la intrebari de care e nevoie…iarasi bine. Dar cel mai des se intampla asa:
Nu pot sa dorm noaptea certandu-ma in capul meu chinuit de ganduri cu nu stiu cine care mi-a zis nu stiu ce. Ar fi mult mai bine pt mine sa dorm, sa ma trezesc dimineata linistita si frumoasa de la atata odihna. Dar nu….eu ma cert in cap cu omul ala, imi dau replica singura, ii pun si lui/ei replici in gura, ma trezec, fumez, ma mai uit putin la televizor sa-mi treaca dracii (provocati de mine exclusiv…ca nu e nimeni cu mine in camera :) ).
Imi inchipui cum o sa fie cand ajung in locul x. Cand ajung in locul x nu e asa cum imi inchipuiam. Sunt dezamagita…am asteptat atat si ia uite cu ce ma aleg!
Ma gandesc ca o sa sustin o prezentare de nota 10, o sa am parte de aplauze si lauri. Tin prezentarea. Mi se fac sugestii cum sa o imbunatatesc. Whaaat? Dupa ce m-am chinuit atat, voi, nerecunoscatorilor, spuneti ca se poate mai bine? Mai bine decat am facut-o EU? Incep iar sa ma gandesc: daca ar fi fost ala sau aia in locul meu, ar fi fost asa si pe dincolo.
Ce ar fi fost daca m-as fi nascut intr-o familie bogata? As fi avut aia si aia, si acum nu am ….ma intristez, off ce viata nedreapta. Dar daca as fi avut aia si aia, nu as mai fi avut ailalta. Dar daca as fi fost geniu si as fi gasit leacul pt cancer? Cate vieti as fi salvat, dar nu sunt geniu, sunt mediocra. Sunt mediocra? De ce sunt mediocra? Asa m-am nascut sau nu fac eforturi sa evoluez? Ce fac cu timpul meu? Ma uit in oglinda si ies la terase in loc sa fac ceva sa evoluez!!! Hmm, ce chestie sa fii fotomodel de renume international. Chiar daca sunt mediocre dpdv al inteligentei, exceleaza macar intr-un domeniu. E…cacat, lasa ca e bine cum sunt, ar trebui sa fiu fericita. Ia sa bag o tigara. O sa fac cancer daca mai fumez in stilul asta, ia sa ma las. Nu am chef acum sa ma las, cand o sa fiu insarcinata nu o sa mai fumez. Eu, insarcinata? S-o vad si p’asta. Da chiar, am 28 de ani…ce fac eu cu viata mea? Poate ar trebui sa fac si eu copii, sa ma marit? Cu cine? Clar…gandesc in clisee, nu sunt profunda deloc. Ce inseamna sa fii profunda? Eu cred ca sunt. Ceilalti isi dau seama? Daca nu isi dau seama, mai are rost? Isi dau ceilalti seama de ceva? Ia uite ce somn imi e si nu pot sa adorm. Stai sa numar pana la 50, sa-mi dispara gandurile din cap: 1, 2, 3…10….ce prostie cu numaratul asta, trebuie sa fiu chiar idioata sa fac chestia asta. Omg…..o iau razna, imi trebuie mai multe preocupari, un hobby. Da chiar? Ce hobby-uri am? Nu am hobby-uri? Cum e posibil sa n-am hobby-uri, toata lumea are. Ups, am uitat ca trebuie sa numar 12, 13, 14. Ce o fi la TV? Da mai bine sa o sun pe G, mai stam de vorba, poate nu o dormi. Sa o sun? E cam tarziu. Si fata asta…m-a enervat azi. Auzi, sa imi spuna ea mie ca asa…nu-i asa, greseste. Sa nu uit maine sa-i spun ca greseste si ca m-a enervat.
Waw….i’m totally fucked up :) Si ce?

Intrebarea pe care o urasc cel mai tare

Spune-mi mai multe despre tine, cum esti tu de fapt?
Da, asta e o intrebare stupida care se pune adesea la prima sau a doua intalnire.
Ce as putea raspunde la intrebarea asta? Extremele:
"Paaaiii, nu vroiam sa-ti spun chiar acum, dar sunt perfecta. "
"Sa nu te ridici sa pleci, insa sunt o mincinoasa, isterica, am multe sechele, astept cu nerabdare sa ma enervezi si sa-ti trantesc vreo doua, dar mai astept putin, poate ai prieteni misto. "

Sau cum se face? Nu inteleg...., la intrebarea asta nu pot decat sa dau ochii peste cap.

Simple pleasures: roata din Herastrau

Ce chestie am descoperit azi: dupa prea mult gandit, prea mult alcool, prea multe cluburi, prea multa distractie, prea multi bani cheltuiti, prea multe aspiratii, discutii, aberatii, exista lucruri la fel de simple ca dimineata, care tocmai prin lipsa de "cooliciune" te fac sa te simti happy&alive.
Am fost in Herastrau cu G si ne-am plimbat pe alei, am stat sa barfim pe banca, ne-am uitat la mamicile pe role, tatii pe biciclete, copiii din caruciore, pustii veniti la intalnire, am mancat pufuleti si ne-am dat in roata. Foarte misto. Ne-am fi dat si in leagane, dar erau prea multi copii. Ne-am fi luat si o minge sa jucam volei, dar nu se trece asa de usor de pe partea cu terase de fitze a lacului pe partea cu familisti :) Dar ar fi misto sa trecem mai des.

Relatiile sunt ca tzoalele

Ma gandeam azi (deh, ce sa fac duminica?) ca pot compara cu usurinta relatiile cu achizitionarea tzoalelor. Unele relatii sunt nashpa rau si totusi femeile stau blocate in ele.
Paralela
O tipa isi cumpara o pereche de pantaloni albi, nu conteza de ce: dintr-un impuls de moment, pt ca se poarta, pt ca a sfatuit-o o prietena, pt ca erau la reduceri, pt ca i-au placut mult mult mult cand i-a vazut pe manechin. Ii plac un timp, dar apoi se uita intr-o dimineata in oglinda si se gandeste: OMG....ma fac balena!!!!! Care e lucrul cel mai simplu pe care l-ar putea face (pt linistea si satisfactia ei?): sa nu-i mai poarte.
Ce ar fi daca ar face cu pantalonii cum face cu barbatul cu care nu mai e fericita. Ce penibil ar fi sa spuna:
- ii mai port, chiar daca ma simt nashpa in ei, sunt ai mei, de ce sa-i dau pomana?
- ii mai port, ca astia sunt singurii pantaloni de pe lume si chiar daca imi stau prost, altii sigur sigur nu mai exista pe lume, sunt unicii pantaloni pe care eu o sa-i pot purta vreodata
- ii mai port, daca nu, ar trebui sa-mi cumpar altii, iar umblat prin magazine, iar probat, bataie de cap, investite...si altii poate m-ar arata si mai grasa, poate ar fi de slaba calitate, i-as purta 2 saptamani...in ritmul asta iar ar trebui sa-mi cumpar altii peste 2 saptamani si tot asa. Ii tin pe astia
- ma simt oribil in ei, dar daca x si y mi-au zis ca astia sunt buni pt mine...trebuie sa stie ei ceva...

Nu facem asa cu pantalonii, nu? Nu ne plac, ne luam altii, ii dam de pomana, ii schimbam, ii uitam in sifonier, dar nu ne cramponam de ei.
De barbati si unele relatii dezastruoase de ce se cramponeaza lumea?
Daca e la fel de simplu ca si cu pantalonii? Daca se pierd x ani din viata cu uitatul in oglinda cand de fapt alternativa e sooooo logical.
Zic "daca"...nu stiu.

Lista mai scurta decat realitatea

Imi dau seama uneori ca sunt muuuulte lucruri pe care le pot face in special cand sunt singura.
- pot sa manac cu pofta
- pot sa vin de la servici, sa ma asez pe canapea, sa ma uit la stiri sau MTV 5 ore fara sa ma ridic, cu tigarile langa mine
- pot sa las vase nespalate, sa nu fac ordine in casa, sa nu fac altceva decat ce am chef sa fac
- pot sa ies oriunde, oricand, cu oricine
- pot sa ies in disco si sa ma alcoolizez cat vreau
- pot sa visez la ceva/cineva extraordinar :) si sa ma autosugestionez ca se poate intampla
- pot sa merg la servici sambata, duminica, noaptea fara alte griji decat cele job-related, rezulta concentrare, rezulta succese
- pot sa flirtez non stop
- pot sa dorm cand vreau si cat vreau
- pot sa plang la filme
- am timp sa citesc

Si nu, oricine orice ar spune, there is no way sa poti face toate lucrurile astea cand esti cu cineva, oricat de tolerant, oricat de cool. Si lista e sigur mai lunga, ramane de completat forever :)

In oras la cafele

Aceleasi locuri, aceleasi cafele, aceleasi discutii in functie de companie. De ani de zile...si nu ma plictisesc de vorbit despre si cu:

cu C, vorbit despre: servici, servici, servici (al ei)...barbati (ai mei)
cu G, vorbit despre: barbati, barbati, barbati (ai ei)...barbati, barbati, barbati (ai mei)...plus aberatii...multe&funny
cu L, vorbit despre: servici, servici, servici (al ei)....barbati, barbati, barbati (ai ei)...probleme (ale ei), rezulta nervi (ai mei)
Cu colegii, vorbit despre: servici (al nostru)
Cu barbati, vorbit exclusiv despre ei. Se pare ca nu am de ales, trebuie sa ascult. Singurele intrebari pe care le aud de la ei sunt:
- vii la mine acasa sa vedem un film (yeah, film, sure! :) )
- cum esti tu de fapt (intrebare pusa probabil cand vor o pauza in monolog ca sa-si manance salata in liniste si sa se gandeasca la fotbal, masini, servici, modalitati de a ma convinge sa vad filmul). Aia carnivori nu intreaba niciodata asta, pt ca ei sunt....barbati, nu vor sa stie cum sunt eu de fapt, cica stiu deja, sunt blonda.
- nu ai carnet? si cine o sa conduca cand beau?
si the best of them all, dupa una sau mai multe cafele, dupa caz, mai mult afirmatie decat inrebare: ESTI NEBUNA!?

Whatever, acum plec la cafea....cu C

De ce...pt ca

Pentru ca imi trec tot felul de lucruri prin cap si apoi descopar ca le-au gandit si altii inaintea mea, e clar ca nu o sa descopar roata ca sa pot scrie vreo carte.
Pentru ca nu mai vreau sa pastrez mailuri sau mesaje sau playlisturi sau sticlute de parfum goale care sa imi aduca aminte de momente.
Pentru ca e obositor sa-mi sun prietenii cand am ceva de povestit si la un moment dat sa ma plictisesc si sa reduc tot la 2 cuvinte
.....pentru ca poate nici ei n-au chef in momentul respectiv de povestiri :)
Si...si...si....pt ca e fun sa vad la altii, am vrut si eu (da, nici o urma de profunzime :))