Plec la mama

Cel mai reconfortant gand si cel mai sigur refugiu.
Nu am petrecut prea mult timp cu mama, eu fiind mai mereu in alta parte decat ea, insa intotdeauna m-am simtit cel mai acasa acolo unde se afla ea. In Bucuresti, in alta tara, la noua casa de la tara. Oriunde e ea e acasa. Pentru ca unde e ea este si mancare, adevarata, cu mirosuri, arome, cu gust si cu aburi :) Pentru ca bem cafeaua dimineata impreuna si sporovaim. Stam seara pana tarziu, comentam, facem planuri de viitor. Ma asculta, ma incurajeaza, ma considera cea mai frumoasa si cea mai desteapta (nu cred ca ma considera mai frumoasa si mai desteapta decat pe fratele meu, dar trec peste, ca deh...el e mai mic :) ). Nu ma lasa sa imi rod unghiile. Orice esec as avea nu e din vina mea, e din vina altora, sau daca nu a unor persoane, de vina sunt sigur circumstantele. Imi da cele mai bune sfaturi, pe care as vrea sa le pot urma intotdeauna, viata demonstrandu-mi de 1000 de ori ca ea a avut dreptate in fiecare caz. Are incredere in mine si in viitorul meu. Nu tipa niciodata. Rade mult si danseaza de fiecare data cand are ocazia. Stie ca cel mai important moment este cel prezent. Nu imi plange de mila si face haz de necaz. Tolereaza pe oricine, dar nu orice. M-a iertat cand am uitat de ziua ei. M-a iertat de fiecare data, orice as fi facut. M-a invatat sa imi fac unghiile cu oja rosie. Mi-a aratat ca poti sa treci peste orice fara sa iti pierzi pofta de viata si puterea de a merge mai departe. Mi-a aratat ca poti sa faci orice lucru singur, la fel de bine ca atunci cand ai sustinere sau ajutor din partea altora. Ma face sa rad in hohote, exact ca prietenele mele cele mai bune. Se bucura de cele mai simple lucruri, cum ar fi roua de dimineata si m-a invatat si pe mine sa ma bucur de ele. Nu trebuie sa fiu langa ea ca sa imi fie alaturi. Ma rasfata prin simplul fapt ca nu imi cere nimic niciodata si cand ma duc la ea nu am nici o grija, nu trebuie sa fac nimic, nu trebuie sa ma port intr-un fel sau altul, nu trebuie....in general.
Asa ca acest weekend, plec la mama.