Mi-e frica de mor sa mor

Sunt ipohondra si de multe ori cred ca sufar de boli fatale. Cu toate astea nu am fost niciodata la doctor pentru consultatii periodice. Aseara ma uitam la stiri, unde se prezenta o noua tehnica de diagnosticare, prin masurarea temperaturii emanate de corp. Tanti de la televizor zice: prin aceasta noua tehnica am diagnosticat in stadiu incipient cancer pulmonar la o domnisoara de 28 de ani. Mi s-a facut frica instantaneu. Eu – fumatoare. Eu – 28 de ani. Atat eram de stresata, incat imi aprind o tigara. Si in timp ce o fumam ma gandeam: imi dau seama cat de rau o sa imi para de gestul asta in cazul in care o sa ma imbolnavesc vreodata de aceasta boala incurabila provocata de tutun care se numeste cancer? Cat am sa ma rog sa dau timpul inapoi pt a ma lasa de fumat la timpul potrivit? Si cu cat ma gandeam mai mult, cu atat nu mai imi era frica, cu atat ma relaxam mai mult. Pentru ca am realizat un lucru. Nu are cum sa-ti para rau dupa un lucru pe care nu il ai. Daca te gandesti la moarte zici: cum…sa nu mai vad niciodata marea, sa nu-mi mai vad prietenii, sa nu mai merg la petreceri, sa nu mai iubesc, sa nu mai fiu iubita? Insa lucrurile astea deja le-am facut, le-am avut, le-am simtit. Unele dintre ele in fiecare zi, si acum. Iar pe cele pe care as vrea sa le mai fac, inclusive cele enumerate mai devreme, ori cu moarte ori fara moarte nu sunt inca ale mele, nu stiu daca le voi face vreodata, nu stiu in cazul unora dintre ele cum se simte sa le faci sau sa le ai. Deci…sunt vise. Eu nu vreau sa mor pentru ca am prea multe vise. Sa nu vreau sa mor pt ca am vise este una, dar sa traiesc cu frica de moarte pentru ca voi pierde ceva ce nu am si nu stiu daca voi avea, mi se pare o tortura inutila. Ar fi dragutz insa sa ma pot lasa de fumat…macar pentru ten :)