Taranul roman a hotarat ca e cool sa fie houser

Paul Van Dyk – Sala Polivalenta. Dupa aceasta experienta terifianta, in care am ajuns acolo complet treaza si lucida, am hotarat ca never again nu mai pun piciorul la un eveniment house la sala Polivalenta. E prea mult spatiu pentru tarani. Si cand spun tarani ma refer la:
- toti cei care se imbraca in trening. Ok, e comod, dar tinuta sport sau casual care se adopta la orice fel de eveniment care o permite, nu include trening. E taranesc sa porti trening in afara salii de sport sau parcului in care iti plimbi cainele.
- pustii care poarta ochelari de soare indoors fara sa aiba nevoie de ei. Daca nu ti se dau ochii peste cap, nu vad de ce ai nevoie de ochelari de soare. Ca sa iti acoperi cosurile? Fatza urata de taran? Nu e nimeni mai cool cu o pereche de ochelari mari negri pe fata. Iti fac capul mai mic decat este deja, nasul mai mare si arati ca o musca.
- cuplurile care considera romantic un eveniment house si stau imbratisati in mijlocul salii, sarutandu-se indelung circa 5-10 minute, fara frica de a-i inghiti limba sufletului pereche cand vreun pasionat cade peste ei.
- piticele nevopsite sau cu radacina crescuta care cred ca un maieu cu paiete cumparat de mama de la taraba le va face sa iasa in evidenta cand danseaza pe vreo boxa sau treapta.
- baietasii cu tricouri albe cu poza, bagate in pantalonii cu talie inalta stransi de curea subtire de piele, care au vazut ei la televizor cum se danseaza si isi agita mainile haotic de la balustrade, in perfecta sincronizare cu soldurile.

Fara nici o sansa sa ma imbat, m-am chinuit sa ma ametesc uitandu-ma fix la un reflector. Intradevar, imaginea devenea difuza, nu mai vedeam taranii din jur….doar niste siluete colorate, dar senzatia nu dura mai mult de 5 minute. Anyway…in aceste mici pauze de cate 5 minute, taraniless, mi-a placut Paul Van Dyk., dar nu atat de mult incat sa mai calc vreodata la Polivalenta.