Lingurita e din partea casei

Am fost aseara cu satena la Il Calcio. Penne ea, spaghete eu. Cerem parmezan, na...ce sa facem daca ne place.
Domnisoara care ne servea spune: imediat.
Vine cu un mic bol de parmezan si o lingurita, baga lingurita in parmezan, mi-o rasfira peste spaghete. Se duce langa satena, ii toarna si ei o lingurita, in timp ce noi ne uitam blocate la ea cum rasfira parmezanul in farfurii si peste tacamurile din mainile noastre deja infipte in bunatati. Pur si simplu statea calma langa masa, putin intr-o rana, cu un aer plictisit si obosit si ne punea o lingurita (repet: lingurita) de parmezan atent masurata peste paste. Ca si cand daca as fi cerut otet la o salata, ar fi venit ea si mi-ar fi turnat otetul direct.
Imi revin din starea de uimire si o intreb pe un ton umil si rugator: dar nu ne lasati parmezanul sa-mi pun eu cat vreau?
Domnisoara: aaaa, nu, ca daca vi-l las pe masa trebuie sa va bat pe bon 5 lei in plus.
Bai....nu mai bine maresc pretul la spaghete decat sa recurga la tzaranii din astea? Cred ca nu...ca i-ar costa retiparierea meniurilor. Silly me!