Relatiile sunt ca tzoalele

Ma gandeam azi (deh, ce sa fac duminica?) ca pot compara cu usurinta relatiile cu achizitionarea tzoalelor. Unele relatii sunt nashpa rau si totusi femeile stau blocate in ele.
Paralela
O tipa isi cumpara o pereche de pantaloni albi, nu conteza de ce: dintr-un impuls de moment, pt ca se poarta, pt ca a sfatuit-o o prietena, pt ca erau la reduceri, pt ca i-au placut mult mult mult cand i-a vazut pe manechin. Ii plac un timp, dar apoi se uita intr-o dimineata in oglinda si se gandeste: OMG....ma fac balena!!!!! Care e lucrul cel mai simplu pe care l-ar putea face (pt linistea si satisfactia ei?): sa nu-i mai poarte.
Ce ar fi daca ar face cu pantalonii cum face cu barbatul cu care nu mai e fericita. Ce penibil ar fi sa spuna:
- ii mai port, chiar daca ma simt nashpa in ei, sunt ai mei, de ce sa-i dau pomana?
- ii mai port, ca astia sunt singurii pantaloni de pe lume si chiar daca imi stau prost, altii sigur sigur nu mai exista pe lume, sunt unicii pantaloni pe care eu o sa-i pot purta vreodata
- ii mai port, daca nu, ar trebui sa-mi cumpar altii, iar umblat prin magazine, iar probat, bataie de cap, investite...si altii poate m-ar arata si mai grasa, poate ar fi de slaba calitate, i-as purta 2 saptamani...in ritmul asta iar ar trebui sa-mi cumpar altii peste 2 saptamani si tot asa. Ii tin pe astia
- ma simt oribil in ei, dar daca x si y mi-au zis ca astia sunt buni pt mine...trebuie sa stie ei ceva...

Nu facem asa cu pantalonii, nu? Nu ne plac, ne luam altii, ii dam de pomana, ii schimbam, ii uitam in sifonier, dar nu ne cramponam de ei.
De barbati si unele relatii dezastruoase de ce se cramponeaza lumea?
Daca e la fel de simplu ca si cu pantalonii? Daca se pierd x ani din viata cu uitatul in oglinda cand de fapt alternativa e sooooo logical.
Zic "daca"...nu stiu.