"femei fara pretentii?" :)))))))))))))))))))))))) da, asta cauta
In ce hal trebuie sa fi ajuns societatea asta daca femeile fara pretentii sunt cautate pe google. Haaaaaaaa
De ce fara pretentii? Sunt si eu curioasa... Pana si prostituatele au pretentii, nu? Bani
Cum vine asta dom'le fara pretentii? Si serios, se gasesc pe google?
Locke ma intreaba ce vicii am. Si normal, ce alt tag puteam eu sa primesc? :)
Pai e simplu:
- fumatul
- cluburile si cafenelele (cu absolut-ul si cafelele pe care le implica)
- ne-mancatul excesiv (pt ca uit si cand imi aduc aminte si ma asez la masa nu am rabdare sa mananc)
- placerea masochista de a dramatiza lucrurile; ma transform de buna voie pe zi ce trece in eroina unui film cu abisuri si culmi inutile si de multe ori inchipuite
- nu pot sa numar pana la 10 inainte sa spun ceva la nervi (cred ca nici pana la 2 :)
Hai Maria, u are next, entertain us...(bineinteles, cand te intorci din vacanta)
Cel mai destept lucru pe care l-am vazut vreodata in horoscop a fost urmatorul sfat pt ziua respectiva:
Keep walking until you can't anymore
Atunci mi s-a parut whatever, dar in zile ca astazi imi aduc aminte de el. Pentru ca oricat de acut as simti ca nu mai pot si ca sunt satula pana peste limita puterii mele de tolerantza, daca ma intreb: u can't keep walking anymore? pe bune, o sa te intinzi pe jos si nu o sa te mai ridici? raspunsul e intotdeauna: ba da, mai pot, normal ca mai pot. Si in loc de pauza de plans de mila, mai fac un pas.
Karmina has left a new comment on your post "Why isn't anybody smiling around here?": "Uffff...! Hai ca am salvat Bucurestiul de la condamnarea mondiala pentru "lipsa de zambet pe strada". M-a intrebat o lady azi dimineata daca stiu unde e strada Lipscani. Ha! Inainte sa-i raspund, am tras aer in plamani pana mi-au plesnit (cu ocazia asta am facut si treaba cu aerul rezidual, stii tu...), am stat cateva secunde sa ma concentrez si am inceput pledoaria PRO un Bucuresti mai zambitor. Prima data i-am ranjit larg, cu toti dintii, am inchis si putin ochii ca sa inteleaga ca zambesc si cu ochii, i-am zis exact, la milimetru unde este Lipscaniul. La sfarsit, femeia, vadit uimita de exuberanta mea ce dadea deja in patotlogic, mi-a zabit timid. Eu, ranjita in continuare sa-mi plesneasca gura: "I hope you'll easily find Lipscani. Have a nice day!". Cand am terminat eram epuizata. Noroc ca eram aproape de serviciu. Am ajuns sus, m-am prabusit pe scaun si mi-am demontat in sfarsit ranjetul de pe moaca. Karmina"
:) acum abia astept sa ma mai intrebe si pe mine cineva ceva :)
Stiu ca sunt nesimtita, dar abia azi, fiind intr-o stare de "fat-ti ordine pe birou", am deschis plicurile cu felicitari primite de Craciun. Cum ma asteptam, mesaje standard scoase la imprimanta. Insa...intr-o felicitare de la o companie de recrutare am gasit un CD pe care erau retete traditionale de sarbatori: sarmale, caltabosi, ciorba de potroace, etc. Pai si eu ce sa inteleg? Trebuie sa ma apuc de gatit? No other chance? Cred ca m-ati judecat prea repede totusi :)))))
Veneam de la servici, era intuneric afara, in spatele meu mergea un domn. Striga: "miss, miss, excuse me..." Eu m-am prefacut ca nu-l aud. Incepe sa alerge dupa mine, mai striga, ma opresc. Ma intreaba politicos unde este Galleron. Ii explic, la revedere.... El iar striga dupa mine: "miss, why isn't anybody smiling around here?". "Oh, but we do" ii zic eu zambind fortat. "Bye, have fun"
Dar chiar asa. Oare cate articole am citit in ziare, cate stiri morbide am auzit la televizor, cate prejudecati am acumulat de-a lungul vietii ca sa nu mai pot zambi unui necunoscut?
Pot foarte bine sa rad singura pe strada daca ma amuza ceva, intr-o cafenea sa-i fac o bricheta cadou spontan cuiva necunoscut care se chinuie cu una stricata, dar nu pot sa schitez un zambet sincer pt cineva care este clar ca nu are nici o agenda ascunsa. Stupid!
Mandragora este un restaurant pe strada Mendeleev 29, vis a vis de Downtown. Dar nu de restaurant povestesc, pt ca nu m-am oprit acolo, ci despre barul de la mansarda (ei ii spun cafenea), care este absolut minunat. Aerisit, cu personalitate, in aceeasi timp foarte intim. Are doua incaperi, una mai luminata, cealalta mai intunecata, canapele comode si... ce mi-a placut ce mai mult: veioze langa mese. How cool is that? Sunt terminata dupa veioze :)) Mi-a mai placut muzica, faptul ca peretii nu sunt uni si ca mi-au adus muuuulte masline la Martini :)
Eh...dar ca sa nu fi fost o seara de vineri classy si frumoasa, la masa de langa noi era un grup care asculta cu gura cascata povestirile unui anume prieten de-al lor, pe nume Patrick. Acest Patrick, timp de doua ore, a povestit fara oprire si foarte tare despre toate femeile cu care fusese el vreodata (sau cel putin in ultimii doi ani). Cu lux e amanunte: cum erau parintii fetelor, cu cine le insela, in ce pozitii faceau sex, care erau plusurile si minusurile fiecareia in pat si in afara acestuia, unde au fost in vacante, evolutia fetelor dpdv profesional, financiar, sexual, minciunile si declaratiile pe care fetele le auzisera de la acest Patrick,.......etc. Bravo Patrick, esti un adevarat armasar! You rule!
Cat de tarani sunt oamenii si cum pot ei sa strice cele mai frumoase locuri. La fel in Lime Light, cand am fost ultima data, la masa din fata noastra erau trei italieni tarani cu trei romance foste dansatoare (supozitia mea). Una dintre ele s-a imbatat atat de rau, incat a inceput sa planga, sa-i dea cu telefonul in cap italianului ei, sa injure, sa se tavaleasca de suparare pe canapea. Si iatalienii ce faceau? Incercau sa o impace saracuta....da, sa o impace. In loc sa o ia de acolo, sa plece cum ar fi la un motel pe centura, ei stateau acolo, in Lime Light, sa impace curva isterica. Am fost si eu curioasa sa vad daca le zice cineva sa plece, dar nu, am plecat noi, ca nu mai suportam, ei au mai ramas.
fatboy Slim effect.
Sau daca mai e mult pana la vara, nu mai bine fugim in lume? :)
Inspirata de postul anterior, Maria Ionescu mi-a trimis un calculator de utilitate a contactelor personale de pe messanger - pt ca online is more fun :) Lucreza la un proiect mai amplu, messanger-ul e asa...de antrenament :))) Weekendul nu este inclus, pt ca party people se duc in cluburi si nu au timp de vorbit, dar noua nu ni se scad din puncte :D
"Draga Teadora,
Atasat ai programul prin care se calculeaza activitatea pe messenger saptamanala, in functie de care se stabileste gradul de importanta a unei persoane in lista ta.
In cazul acumularii unui punctaj negativ (mai mic sau egal cu zero), personajul respectiv nu dovedeste nici un fel de utilitate, si ca atare trebuie eliminat.
Astept un raport la finalul fiecarei saptamani.
Spor la treaba,
Maria Ionescu "
Rolul meu in viata oamenilor care ma inconjoara este unul singur: sa ii fac mai fericiti. Da, oricat de poetic ar suna, nu cred ca am alt rol. Orice as face, rezultatul ar trebui sa fie asta.
Familia: trebuie sa intretin o atmosfera frumoasa, sa ii fac mandri de mine, sa ii ajut la nevoie, etc. Deci? Sa-i fac mai fericiti.
Prietenii: sa-i ascult, sa-i sfatuiesc, sa le fiu alaturi la greu, sa ii fac sa rada si sa se simta bine, etc. Deci? Sa-i fac mai fericiti.
Colegii: sa le multumesc pt ce ma invata, sa-i invat, sa-i apreciez, sa pun umarul pt a face lucrurile sa evolueze pt a avea succese. Deci? Sa-i fac fericiti.
Iubitii mei (pe rand :): toate de mai sus plus altele. Deci? Sa-i fac fericiti.
Uneori insa imi dau seama in schimb ca foarte multi oameni din jurul meu nu-si indeplinesc bine acest rol in viata mea, adica sa ma faca fericita la randul meu. In acest caz, ce sa fac eu cu ei? Imi fac bine, imi fac rau sau nu-mi fac nimic, trebuie doar tolerati? Nu ma simt toleranta in perioada asta.
:) Asa ca parafrazez:
Pt toti cei care ma irita, am o vorba sa va spun: FUCK OFF
Ma uit la pachetul de tigari de pe birou si vad scris mare "Fumatul poate ucide". Eu sunt ipohondra de fel si cred ca daca mai citesc mult asta, o sa ma autosugestionez asa de tare incat am sa mor :) Nu m-as autosugestiona si eu sa ma las de fumat....
Oricum, ma bucur sincer (incredibil!!!!) de noile norme. M-as bucura sa-mi cresc copiii intr-o societate in care fumatul nu este ceva acceptabil, in care fumatorii sunt marginalizati, in care calul din marlboro nu este brand, in care doar terminatii liceului fumeaza, in care trebuie sa iesi in strada sau sa stai inchis intr-o cosmelie paraginita pt a fuma o tigara, in care sa-ti fie rusine sa spui: sunt fumator.
Clubberul a fost suficient de dragutz incat sa isi aduca aminte o teorie foarte amuzanta:
Un barbat sufera de mai multe in crize in viata: una intre 20 si 30 de ani, urmatoarea intre 30 si 40, urmatoarea intre 40 si 50...si probabil mai urmau, dar n-am mai fost atenta :) il mai intreb cand o sa implinesc 50 de ani. In afara de crizele astea, mai sunt alte crize, din fericire de scurta durata: intre 20 si 25, intre 25 si 30, samd :)))) Sa nu uitam insa de crizele de la 30 de ani fix, 40 de ani fix si 50 de ani fix.
Si comentati la povestea cu nasul? :)
Poveste petrecuta cu mult mult timp in urma...
El si ea, la o varsta foarte frageda urmau sa se casatoreasca. Ea vroia niste nasi. El vroia alti nasi. El nici in ruptul capului nu vroia sa auda de nasii ei. Ea nici in ruptul capului nu vroia sa auda de nasii lui. Ea a cedat, ca o iubitoare viitoare consoarta. S-au intalnit la cina, nasii lui cu viitorii fini. Ea s-a indragostit la prima vedere de viitorul ei nas. Nasul s-a indragostit de viitoarea fina. El si ea s-au casatorit insa, pt ca ea, cum am specificat, ca o iubitoare viitoare consoarta, nu a avut inima sa-l paraseasca pe el inainte de nunta. Nasul, un barbat matur, frumos si versat, nu s-a putut abtine insa sa nu o aiba pe fina lui. Si asa a inceput o relatie extra conjugala care o facea pe ea foarte fericita. El, nestiind despre telenovela care se desfasura in viata lui, radea seara cand o vedea pe ea ca are drept semn de carte o poza de la nunta. Ii spunea uneori ca este patetica sa se agate asa de amintirile de la nunta si se simtea foarte flatat ca fiind cu el in pat, ea inca mai simte nevoia sa-l priveasca lung in poza. Ceea ce nu vedea el in poza, era chiar nasul lui zambind in planul doi.
Nu stiu ce sa ma mai fac cu Teadora asta. Sta mereu cu capul in nori si nu ma asculta deloc. Eu ii zic "Teadora, da-te jos de acolo, acum, cand iti spun cu binisorul, pt ca daca mai tzopai mult pe norisorii aia, o sa cazi si o sa te lovesti...stii, ca in reclama cu puiul care nu mai zboara". Si ea nu ma asculta deloc. Zice sa o las in pace cu puiul meu cu tot, ca a mai cazut ea si alta data si nu a ramas cu nici un os rupt, doar cu amintiri frumoase dintre norisori si ca daca sta sa se gandesca mai bine, nici nu-si mai aduce aminte ca ar fi cazut vreodata. Eu, daca mai cade si de data asta, nu ma mai ocup de ea, atata am sa spun. O sa o las sa vada ca asfaltul e mai gri dupa ce ai cazut din nori decat daca ar fi ramas cumintica la sol.
Eeee.... mai imi trimite si mie cate o raza :) ca altfel.....
pt ca de Craciun nu am impachetat nici un cadou
pt ca nu am trimis nici un mesaj cu urari
pt ca nu am raspuns la nici un mesaj cu urari
pt ca i-am cumparat unui prieten un cadou aparent inutil dar de care a devenit dependent
pt ca la petrecerea de Revelion m-am imbracat in blugi, tricou si incaltaminte sport
pt ca la petrecerea spontana de inceput de vacanta am rupt o masa de la cat am dansat pe ea (eu si celelalte multe persoane care ne-am inghesuit pe ea :))))
pt ca in loc sa fac drumetii am fumat non stop
pt ca in loc sa vizitez muzee m-am plimbat pe strazi si prin cafenele
pt ca dupa vacanta asta sunt mai obosita decat dupa tot anul 2006
pt ca as lua-o de la capat
1) Mama: vedeti ce program va faceti, ca maine la 12 pun masa.
Eu: la 12?! hai macar la 1
Mama: nu, nu, nu, la 12 am zis, am chemat lumea la 12. 12 e la pranz. cat vreti sa dormiti?
Fratello: fii atenta. iesim noi in oras, ne intoarcem la 4,5 dimineata si punem atunci masa, ce zici...e suficient de devreme pt tine?
Un prieten de-al lui fratello: la ce va uitati, la Titanic? Hai sa mergem, ca moare Leonardo, mor majoritatea, ce naiba va uitati la d'astea...maine pana'n 12 sunteti acasa.
2) Mama: si cand plecati?
Noi: pe 26 pe la pranz.
Mama: pai nu aveti nimic pregatit, cum plecati asa?
Fratello: asa cum?
Mama: asa, fara de nici unele. Nu va luati mancare?
Eu: pai nu, ne luam cel mult ceva sa mancam pe drum.
Mama: eu nu stiu cum traiti voi..ce mancati acolo?
Eu: acolo e tot civilizatie, magazine, oameni..stii...e statiune
3) Mama: asta e geaca cu care te duci tu la schi?
Eu: da
Mama: asa subtire???
Eu: mai mami, e facuta dintr-un material special, nu intra frigul
Mama: fugi tu de-aici, nu vezi ce subtire e? sa te imbraci gros pe dedesubt.
4) Mama: ai luat paine?
Fratello: nu
Mama: ma inteapa inima
Eu: ca n-avem paine?!
Asa...de sfarsit de an, ca tot vorbeam de cuvinte care uneori trebuie spuse, vreau sa stiti ca va sunt mai mult decat recunoscatore ca imi sunteti prieteni si m-ati lasat atata timp:
sa ma bucur alaturi de voi
sa ma plang la voi
sa va fac capul patrat cu ideile mele si tot felul de teorii
sa-mi vars nervii pe voi
sa va folosesc masinile
sa va am companie la cele mai distractive nights out, concedii, weekenduri si cate si mai cate
sa va cer sfaturi
sa va intoxic cu tutun la servici, in masina, in propriile voastre case
sa....orice
i simply love u all (si asta nu pt ca vine Craciunul :)
gata, plec in vacanta.
Stiti cate lucruri raman de facut la finalul anului? Atat de multe lucruri incat incepe sa para o corvoada si o responsabilitate extraordinara pana si facutul bagajului. Si cand am multe multe lucruri de facut, mi se umple capul de ganduri, solutii, mustrari de constiinta...si nu mai pot sa dorm. Nu am nimic impotriva insomniilor, din contra, cele mai bune idei din viata mea mi-au venit fumand tigara de la 2 noaptea, dar uneori e si somnul important :)
Am gasit intr-o carte de Osho un exercitiu de relaxare (de fapt este de meditatie, dar pe mine ma ajuta sa adorm :) Deci merge asa: sunt atenta doar la respiratie, incerc sa ignor orice altceva in afara de respiratie. Si urmaresc cu atentie cum respir: inspiratia, mica pauza care se produce inainte de a expira, expiratia, pauza, inspiratia, etc. respirat normal, fara numarat, fara gandit "cat trebuie sa mai fac asta", doar enjoy breathing and be thankful for it :). Efectul este minunat (ce-mi place cuvantul asta...minunat :)))
In urma campaniei publicitare in care ma intrebi obsesiv daca sunt singura de Craciun, am dat pana la urma click pe banner sa vad daca nu cumva promovezi cursuri de taiat vene. Asta pt ca, in nebunia mea..ce sa vezi...consider aceasta intrebare deprimanta prin cliseul pe care il promoveaza. Ce poate insemna singur de Craciun?
1) Sunt convinsa ca cei care sunt singuri de'a binelea (fara prieteni, familie, vecini la care sa se duca in vizita cu fortza) nu sunt cele mai sociabile persoane de pe lumea asta, deci ce sa faca pe un site de dating? Poate sa distruga sarbatorile cuiva.
2) Daca prin singur te referi la cei fara iubit/iubita, hai sa nu dramatizam in asemenea hal:
"Singur de Craciun?
Daca sufletul si inima ta au raspuns afirmativ, iata ca sentimente.ro este alaturi de tine si in 2006, fiind al 3-lea an consecutiv in care a creat si dezvoltat un loc special unde poti discuta cu persoane ce simt tristetea de a fi singuri, la fel ca tine, acum in prag de sarbatori.
Ca membru "Singur de Craciun" intalnesti virtual persoane ce si-au declarat singuratatea, comunici si cauti sufletul cu care vrei sa creezi o clipa de fericire in Ajunul Craciunului, o clipa ce poate fi o zi, o luna, un an... "
Trebuie sa facem asa o DRAMA din asta? Nu ar trebui sa fie fun un site de dating? Astia de pe sentimente.ro trebuie sa fie niste ratati deprimati a caror viata sociala este distrusa de singuratate si in prag de sarbatori nu simt altceva decat tristetea...si cum adica "la fel ca tine"? Ca mine? Are u fucking sure?:))))))))))
Si Doamne iarta-ma, cine vrea sa fie membru intr-un club care se numeste "Singur de Craciun"? This is not cool :)))))
NOT COOL
