Omg, e mort!!!!!!!!!!!

Alta zi, alta poveste.

El la Constanta, ea la Bucuresti. Impreuna de 3 luni, vizitat si stat impreuna weekend de weekend timp de 3 luni, telefoane la pranz si seara. …cu “ce faci iubitu’”…”ce faci iubita”, whatever…lovers’ stuff.

Joi suna El: vin in Bucuresti maine, abia astept sa ne vedem…blab la bla. Ea fericita ca o asteapta inca un weekend cu “iubitu”, fara prietene, fara familie, fara conversatii telefonice, fara fara si cu….

Vineri: El nu suna. Suna Ea. El nu raspunde

Sambata: El nu suna. Suna Ea. El nu raspunde

Duminica: El nu suna. Suna Ea. El nu raspunde

Ea isi adduce aminte: aaaa, erau unele cu care mai ieseam eu din cand in cand pe vremea cand nu aveam ce face. Ia sa le cer parerea.
Ele: fata, o fi cazut intr-o prapastie cu masina, o fi la spital, si-o fi uitat telefonul undeva, si-o fi gasit pe alta, l-oi fi suparat cu ceva. Concluzia generala cel mai usor de acceptat de natura feminina: e probabil mort.

Luni Ea primeste mesaj de la El: “regret ca nu te-am sunat, insa am fost f. obosit in weekend si am fost la Bucuresti, dar am venit doar sa ma odihnesc”

Si eu ma intreb…de ce sa scrii un asemenea mesaj? Sun-o pe fata si zi-i:
“Draga mea, regret ca nu am chef sa gasesc o scuza mai buna, regret ca te consider suficient de idioata sa inghiti explicatia asta, regret ca daca nu crezi ce spun chiar nu-mi pasa, regret ca te-am futut 3 luni si m-am plictisit intre timp iar acum mi-am gasit o bucata pe care prefer sa o vizitez in Bucuresti decat sa ma prefac cum ca as avea o relatie cu tine, regret ca te-ai ingrijorat atatea zile cand de fapt era clar ca pur si simplu n-am chef de tine catusi de putin, regret ca ti-ai plictisit prietenele cu ingrijorarea ta si ca sa te incurajeze te-au convins ca am murit. Regret ca nu stii si tu pana la varsta asta ca daca un barbat nu raspunde la telefon inseamna ca e viu, nevatamat si probabil se distreaza prea bine ca sa-si aduca aminte de tine. Aaaaa…si daca ai sunat pe la spitale sau la mama sa vezi daca e totul ok cu mine…regret ca esti asa de fraiera. Te pup”

Sweet? Fucking sweet

El zice ca nu poate sa iasa, ca are nu stiu ce cursuri a doua zi, ca nu-i place clubul unde vrea ea sa mearga, etc. Dar du-te tu draga mea, eu stau acasa si te astept, nefericit, sa te intorci.
Ea povestea prietenilor (el de fata): am fost aseara la party, el nu a vrut sa mearga. Dar vai…ce vinovata m-am simtit ca l-am lasat acasa, el sa stea si eu sa ma distrez.
As fi vrut sa fie cu mine, dar are atatea pe cap, l-am inteles ca nu-i arde de distractiile mele superficiale.
Poate ar fi trebuit sa stau cu el? Dar era fun la party…dar inca ma simteam vinovata.
Dar vai…ce vinovata.
M-am gandit sa mai stau la party.
Offff, sentimentul de vinovatie imi strica distractia.
Dar m-a sunat la 3, ca nu poate sa doarma fara mine. M-am simtit si mai vinovata. Ce duuulceee!!!
Imi chem. taxi. Nu gasesc. Iar ooooffff.
Ma suna iar: hai vinoooo, mi-e dor de tine.
Ea : nu gasesc taxi…ce vinovata ma simt.
Dar …la ora 5 dimineata pana la urma a venit EL si m-a luat. Va dati seama? Nu putea sa adoarma fara mine. S-a trezit si a venit special sa ma ia. Nici nu va inchipuiti, si acum ma simt inca vinovata.

El: da nu te mai simti fata vinovata, ca va spun eu cum a fost. A plecat ea in club, eu am baut ceva, m-am machit, mi-am adus aminte ca sunt baietii in Cabaret, m-am dus, am baut, mult, din ce in ce mai mult, am dansat pe bar si apoi mi s-a facut chef de futut. Am sunat-o sa vina dreaq acasa. Nu si-a gasit taxi,. M-am dus s-o iau. Am futut-o.
Ea rade
El rade
Happy end

Plec la mama

Cel mai reconfortant gand si cel mai sigur refugiu.
Nu am petrecut prea mult timp cu mama, eu fiind mai mereu in alta parte decat ea, insa intotdeauna m-am simtit cel mai acasa acolo unde se afla ea. In Bucuresti, in alta tara, la noua casa de la tara. Oriunde e ea e acasa. Pentru ca unde e ea este si mancare, adevarata, cu mirosuri, arome, cu gust si cu aburi :) Pentru ca bem cafeaua dimineata impreuna si sporovaim. Stam seara pana tarziu, comentam, facem planuri de viitor. Ma asculta, ma incurajeaza, ma considera cea mai frumoasa si cea mai desteapta (nu cred ca ma considera mai frumoasa si mai desteapta decat pe fratele meu, dar trec peste, ca deh...el e mai mic :) ). Nu ma lasa sa imi rod unghiile. Orice esec as avea nu e din vina mea, e din vina altora, sau daca nu a unor persoane, de vina sunt sigur circumstantele. Imi da cele mai bune sfaturi, pe care as vrea sa le pot urma intotdeauna, viata demonstrandu-mi de 1000 de ori ca ea a avut dreptate in fiecare caz. Are incredere in mine si in viitorul meu. Nu tipa niciodata. Rade mult si danseaza de fiecare data cand are ocazia. Stie ca cel mai important moment este cel prezent. Nu imi plange de mila si face haz de necaz. Tolereaza pe oricine, dar nu orice. M-a iertat cand am uitat de ziua ei. M-a iertat de fiecare data, orice as fi facut. M-a invatat sa imi fac unghiile cu oja rosie. Mi-a aratat ca poti sa treci peste orice fara sa iti pierzi pofta de viata si puterea de a merge mai departe. Mi-a aratat ca poti sa faci orice lucru singur, la fel de bine ca atunci cand ai sustinere sau ajutor din partea altora. Ma face sa rad in hohote, exact ca prietenele mele cele mai bune. Se bucura de cele mai simple lucruri, cum ar fi roua de dimineata si m-a invatat si pe mine sa ma bucur de ele. Nu trebuie sa fiu langa ea ca sa imi fie alaturi. Ma rasfata prin simplul fapt ca nu imi cere nimic niciodata si cand ma duc la ea nu am nici o grija, nu trebuie sa fac nimic, nu trebuie sa ma port intr-un fel sau altul, nu trebuie....in general.
Asa ca acest weekend, plec la mama.

Mi-e frica de mor sa mor

Sunt ipohondra si de multe ori cred ca sufar de boli fatale. Cu toate astea nu am fost niciodata la doctor pentru consultatii periodice. Aseara ma uitam la stiri, unde se prezenta o noua tehnica de diagnosticare, prin masurarea temperaturii emanate de corp. Tanti de la televizor zice: prin aceasta noua tehnica am diagnosticat in stadiu incipient cancer pulmonar la o domnisoara de 28 de ani. Mi s-a facut frica instantaneu. Eu – fumatoare. Eu – 28 de ani. Atat eram de stresata, incat imi aprind o tigara. Si in timp ce o fumam ma gandeam: imi dau seama cat de rau o sa imi para de gestul asta in cazul in care o sa ma imbolnavesc vreodata de aceasta boala incurabila provocata de tutun care se numeste cancer? Cat am sa ma rog sa dau timpul inapoi pt a ma lasa de fumat la timpul potrivit? Si cu cat ma gandeam mai mult, cu atat nu mai imi era frica, cu atat ma relaxam mai mult. Pentru ca am realizat un lucru. Nu are cum sa-ti para rau dupa un lucru pe care nu il ai. Daca te gandesti la moarte zici: cum…sa nu mai vad niciodata marea, sa nu-mi mai vad prietenii, sa nu mai merg la petreceri, sa nu mai iubesc, sa nu mai fiu iubita? Insa lucrurile astea deja le-am facut, le-am avut, le-am simtit. Unele dintre ele in fiecare zi, si acum. Iar pe cele pe care as vrea sa le mai fac, inclusive cele enumerate mai devreme, ori cu moarte ori fara moarte nu sunt inca ale mele, nu stiu daca le voi face vreodata, nu stiu in cazul unora dintre ele cum se simte sa le faci sau sa le ai. Deci…sunt vise. Eu nu vreau sa mor pentru ca am prea multe vise. Sa nu vreau sa mor pt ca am vise este una, dar sa traiesc cu frica de moarte pentru ca voi pierde ceva ce nu am si nu stiu daca voi avea, mi se pare o tortura inutila. Ar fi dragutz insa sa ma pot lasa de fumat…macar pentru ten :)

Taranul roman a hotarat ca e cool sa fie houser

Paul Van Dyk – Sala Polivalenta. Dupa aceasta experienta terifianta, in care am ajuns acolo complet treaza si lucida, am hotarat ca never again nu mai pun piciorul la un eveniment house la sala Polivalenta. E prea mult spatiu pentru tarani. Si cand spun tarani ma refer la:
- toti cei care se imbraca in trening. Ok, e comod, dar tinuta sport sau casual care se adopta la orice fel de eveniment care o permite, nu include trening. E taranesc sa porti trening in afara salii de sport sau parcului in care iti plimbi cainele.
- pustii care poarta ochelari de soare indoors fara sa aiba nevoie de ei. Daca nu ti se dau ochii peste cap, nu vad de ce ai nevoie de ochelari de soare. Ca sa iti acoperi cosurile? Fatza urata de taran? Nu e nimeni mai cool cu o pereche de ochelari mari negri pe fata. Iti fac capul mai mic decat este deja, nasul mai mare si arati ca o musca.
- cuplurile care considera romantic un eveniment house si stau imbratisati in mijlocul salii, sarutandu-se indelung circa 5-10 minute, fara frica de a-i inghiti limba sufletului pereche cand vreun pasionat cade peste ei.
- piticele nevopsite sau cu radacina crescuta care cred ca un maieu cu paiete cumparat de mama de la taraba le va face sa iasa in evidenta cand danseaza pe vreo boxa sau treapta.
- baietasii cu tricouri albe cu poza, bagate in pantalonii cu talie inalta stransi de curea subtire de piele, care au vazut ei la televizor cum se danseaza si isi agita mainile haotic de la balustrade, in perfecta sincronizare cu soldurile.

Fara nici o sansa sa ma imbat, m-am chinuit sa ma ametesc uitandu-ma fix la un reflector. Intradevar, imaginea devenea difuza, nu mai vedeam taranii din jur….doar niste siluete colorate, dar senzatia nu dura mai mult de 5 minute. Anyway…in aceste mici pauze de cate 5 minute, taraniless, mi-a placut Paul Van Dyk., dar nu atat de mult incat sa mai calc vreodata la Polivalenta.

Aparente

Eu: auzi ce mi-a zis un coleg dintre cei noi
Eu: cica: stii ce imi place la tine...esti asa calma si senina intotdeauna
G: inseamna ca te prefaci f bine

Ce se intampla in capul meu, fara stirea mea? Retoric

Ma juta sa gandesc mult, sau ma incurca? Daca ma gandesc cum sa rezolv o chestie job-related, in timpul orelor de program de preferat, e de bine. Daca ma gandesc ce cadou sa-i iau fratelui meu de ziua lui, same. Solutii pt probleme, raspunsuri care ajuta, la intrebari de care e nevoie…iarasi bine. Dar cel mai des se intampla asa:
Nu pot sa dorm noaptea certandu-ma in capul meu chinuit de ganduri cu nu stiu cine care mi-a zis nu stiu ce. Ar fi mult mai bine pt mine sa dorm, sa ma trezesc dimineata linistita si frumoasa de la atata odihna. Dar nu….eu ma cert in cap cu omul ala, imi dau replica singura, ii pun si lui/ei replici in gura, ma trezec, fumez, ma mai uit putin la televizor sa-mi treaca dracii (provocati de mine exclusiv…ca nu e nimeni cu mine in camera :) ).
Imi inchipui cum o sa fie cand ajung in locul x. Cand ajung in locul x nu e asa cum imi inchipuiam. Sunt dezamagita…am asteptat atat si ia uite cu ce ma aleg!
Ma gandesc ca o sa sustin o prezentare de nota 10, o sa am parte de aplauze si lauri. Tin prezentarea. Mi se fac sugestii cum sa o imbunatatesc. Whaaat? Dupa ce m-am chinuit atat, voi, nerecunoscatorilor, spuneti ca se poate mai bine? Mai bine decat am facut-o EU? Incep iar sa ma gandesc: daca ar fi fost ala sau aia in locul meu, ar fi fost asa si pe dincolo.
Ce ar fi fost daca m-as fi nascut intr-o familie bogata? As fi avut aia si aia, si acum nu am ….ma intristez, off ce viata nedreapta. Dar daca as fi avut aia si aia, nu as mai fi avut ailalta. Dar daca as fi fost geniu si as fi gasit leacul pt cancer? Cate vieti as fi salvat, dar nu sunt geniu, sunt mediocra. Sunt mediocra? De ce sunt mediocra? Asa m-am nascut sau nu fac eforturi sa evoluez? Ce fac cu timpul meu? Ma uit in oglinda si ies la terase in loc sa fac ceva sa evoluez!!! Hmm, ce chestie sa fii fotomodel de renume international. Chiar daca sunt mediocre dpdv al inteligentei, exceleaza macar intr-un domeniu. E…cacat, lasa ca e bine cum sunt, ar trebui sa fiu fericita. Ia sa bag o tigara. O sa fac cancer daca mai fumez in stilul asta, ia sa ma las. Nu am chef acum sa ma las, cand o sa fiu insarcinata nu o sa mai fumez. Eu, insarcinata? S-o vad si p’asta. Da chiar, am 28 de ani…ce fac eu cu viata mea? Poate ar trebui sa fac si eu copii, sa ma marit? Cu cine? Clar…gandesc in clisee, nu sunt profunda deloc. Ce inseamna sa fii profunda? Eu cred ca sunt. Ceilalti isi dau seama? Daca nu isi dau seama, mai are rost? Isi dau ceilalti seama de ceva? Ia uite ce somn imi e si nu pot sa adorm. Stai sa numar pana la 50, sa-mi dispara gandurile din cap: 1, 2, 3…10….ce prostie cu numaratul asta, trebuie sa fiu chiar idioata sa fac chestia asta. Omg…..o iau razna, imi trebuie mai multe preocupari, un hobby. Da chiar? Ce hobby-uri am? Nu am hobby-uri? Cum e posibil sa n-am hobby-uri, toata lumea are. Ups, am uitat ca trebuie sa numar 12, 13, 14. Ce o fi la TV? Da mai bine sa o sun pe G, mai stam de vorba, poate nu o dormi. Sa o sun? E cam tarziu. Si fata asta…m-a enervat azi. Auzi, sa imi spuna ea mie ca asa…nu-i asa, greseste. Sa nu uit maine sa-i spun ca greseste si ca m-a enervat.
Waw….i’m totally fucked up :) Si ce?

Intrebarea pe care o urasc cel mai tare

Spune-mi mai multe despre tine, cum esti tu de fapt?
Da, asta e o intrebare stupida care se pune adesea la prima sau a doua intalnire.
Ce as putea raspunde la intrebarea asta? Extremele:
"Paaaiii, nu vroiam sa-ti spun chiar acum, dar sunt perfecta. "
"Sa nu te ridici sa pleci, insa sunt o mincinoasa, isterica, am multe sechele, astept cu nerabdare sa ma enervezi si sa-ti trantesc vreo doua, dar mai astept putin, poate ai prieteni misto. "

Sau cum se face? Nu inteleg...., la intrebarea asta nu pot decat sa dau ochii peste cap.

Simple pleasures: roata din Herastrau

Ce chestie am descoperit azi: dupa prea mult gandit, prea mult alcool, prea multe cluburi, prea multa distractie, prea multi bani cheltuiti, prea multe aspiratii, discutii, aberatii, exista lucruri la fel de simple ca dimineata, care tocmai prin lipsa de "cooliciune" te fac sa te simti happy&alive.
Am fost in Herastrau cu G si ne-am plimbat pe alei, am stat sa barfim pe banca, ne-am uitat la mamicile pe role, tatii pe biciclete, copiii din caruciore, pustii veniti la intalnire, am mancat pufuleti si ne-am dat in roata. Foarte misto. Ne-am fi dat si in leagane, dar erau prea multi copii. Ne-am fi luat si o minge sa jucam volei, dar nu se trece asa de usor de pe partea cu terase de fitze a lacului pe partea cu familisti :) Dar ar fi misto sa trecem mai des.

Relatiile sunt ca tzoalele

Ma gandeam azi (deh, ce sa fac duminica?) ca pot compara cu usurinta relatiile cu achizitionarea tzoalelor. Unele relatii sunt nashpa rau si totusi femeile stau blocate in ele.
Paralela
O tipa isi cumpara o pereche de pantaloni albi, nu conteza de ce: dintr-un impuls de moment, pt ca se poarta, pt ca a sfatuit-o o prietena, pt ca erau la reduceri, pt ca i-au placut mult mult mult cand i-a vazut pe manechin. Ii plac un timp, dar apoi se uita intr-o dimineata in oglinda si se gandeste: OMG....ma fac balena!!!!! Care e lucrul cel mai simplu pe care l-ar putea face (pt linistea si satisfactia ei?): sa nu-i mai poarte.
Ce ar fi daca ar face cu pantalonii cum face cu barbatul cu care nu mai e fericita. Ce penibil ar fi sa spuna:
- ii mai port, chiar daca ma simt nashpa in ei, sunt ai mei, de ce sa-i dau pomana?
- ii mai port, ca astia sunt singurii pantaloni de pe lume si chiar daca imi stau prost, altii sigur sigur nu mai exista pe lume, sunt unicii pantaloni pe care eu o sa-i pot purta vreodata
- ii mai port, daca nu, ar trebui sa-mi cumpar altii, iar umblat prin magazine, iar probat, bataie de cap, investite...si altii poate m-ar arata si mai grasa, poate ar fi de slaba calitate, i-as purta 2 saptamani...in ritmul asta iar ar trebui sa-mi cumpar altii peste 2 saptamani si tot asa. Ii tin pe astia
- ma simt oribil in ei, dar daca x si y mi-au zis ca astia sunt buni pt mine...trebuie sa stie ei ceva...

Nu facem asa cu pantalonii, nu? Nu ne plac, ne luam altii, ii dam de pomana, ii schimbam, ii uitam in sifonier, dar nu ne cramponam de ei.
De barbati si unele relatii dezastruoase de ce se cramponeaza lumea?
Daca e la fel de simplu ca si cu pantalonii? Daca se pierd x ani din viata cu uitatul in oglinda cand de fapt alternativa e sooooo logical.
Zic "daca"...nu stiu.

Lista mai scurta decat realitatea

Imi dau seama uneori ca sunt muuuulte lucruri pe care le pot face in special cand sunt singura.
- pot sa manac cu pofta
- pot sa vin de la servici, sa ma asez pe canapea, sa ma uit la stiri sau MTV 5 ore fara sa ma ridic, cu tigarile langa mine
- pot sa las vase nespalate, sa nu fac ordine in casa, sa nu fac altceva decat ce am chef sa fac
- pot sa ies oriunde, oricand, cu oricine
- pot sa ies in disco si sa ma alcoolizez cat vreau
- pot sa visez la ceva/cineva extraordinar :) si sa ma autosugestionez ca se poate intampla
- pot sa merg la servici sambata, duminica, noaptea fara alte griji decat cele job-related, rezulta concentrare, rezulta succese
- pot sa flirtez non stop
- pot sa dorm cand vreau si cat vreau
- pot sa plang la filme
- am timp sa citesc

Si nu, oricine orice ar spune, there is no way sa poti face toate lucrurile astea cand esti cu cineva, oricat de tolerant, oricat de cool. Si lista e sigur mai lunga, ramane de completat forever :)

In oras la cafele

Aceleasi locuri, aceleasi cafele, aceleasi discutii in functie de companie. De ani de zile...si nu ma plictisesc de vorbit despre si cu:

cu C, vorbit despre: servici, servici, servici (al ei)...barbati (ai mei)
cu G, vorbit despre: barbati, barbati, barbati (ai ei)...barbati, barbati, barbati (ai mei)...plus aberatii...multe&funny
cu L, vorbit despre: servici, servici, servici (al ei)....barbati, barbati, barbati (ai ei)...probleme (ale ei), rezulta nervi (ai mei)
Cu colegii, vorbit despre: servici (al nostru)
Cu barbati, vorbit exclusiv despre ei. Se pare ca nu am de ales, trebuie sa ascult. Singurele intrebari pe care le aud de la ei sunt:
- vii la mine acasa sa vedem un film (yeah, film, sure! :) )
- cum esti tu de fapt (intrebare pusa probabil cand vor o pauza in monolog ca sa-si manance salata in liniste si sa se gandeasca la fotbal, masini, servici, modalitati de a ma convinge sa vad filmul). Aia carnivori nu intreaba niciodata asta, pt ca ei sunt....barbati, nu vor sa stie cum sunt eu de fapt, cica stiu deja, sunt blonda.
- nu ai carnet? si cine o sa conduca cand beau?
si the best of them all, dupa una sau mai multe cafele, dupa caz, mai mult afirmatie decat inrebare: ESTI NEBUNA!?

Whatever, acum plec la cafea....cu C

De ce...pt ca

Pentru ca imi trec tot felul de lucruri prin cap si apoi descopar ca le-au gandit si altii inaintea mea, e clar ca nu o sa descopar roata ca sa pot scrie vreo carte.
Pentru ca nu mai vreau sa pastrez mailuri sau mesaje sau playlisturi sau sticlute de parfum goale care sa imi aduca aminte de momente.
Pentru ca e obositor sa-mi sun prietenii cand am ceva de povestit si la un moment dat sa ma plictisesc si sa reduc tot la 2 cuvinte
.....pentru ca poate nici ei n-au chef in momentul respectiv de povestiri :)
Si...si...si....pt ca e fun sa vad la altii, am vrut si eu (da, nici o urma de profunzime :))